G

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Ĝ, Ģ, Ğ, Ġ, g, ĝ, ģ, ğ, ġ

convenții internaționale


Simbol

G

  1. (biochim.) simbol pentru glicină și guanozină
  2. (fiz.) simbol pentru constanta gravitațională
  3. (fiz.) simbol pentru greutate
  4. (metro.) simbol pentru prefixul giga-





română

G g

Etimologie

Din latină G, care a fost introdus în perioada veche ca o variantă a lieterei C.

Pronunție

  • AFI: /g/
  • AFI: /ɡe/
  • (urmat de „E” sau „I”) AFI: /dʒe/


Substantiv


Declinarea substantivului
G
m. și n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ G G-uri
Articulat G-ul G-urile
Dativ-Genitiv G-ului G-urilor
Vocativ - -
  1. a noua literă a alfabetului român.
  2. sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă prepalatală sonoră când este urmată de „E” sau „I”, oclusivă palatală sonoră în grupurileghi” și „ghe”, oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții).

Vezi și

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ș · T · Ț · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ș · t · ț · u · v · w · x · y · z

Referințe