Marte
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. Mars ("zeul de război"), din forma mai veche Māvors. Mamers era numele lui oscan. Era cunoscut și sub numele Marmor, Marmar și Maris (ultimul nume provine din divinitatea etruscă Maris).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului Marte |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Marte | invariabil |
| Articulat | Marte | invariabil |
| Dativ-Genitiv | lui Marte | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- a patrea planetă ca distanță față de Soare în sistemul nostru solar.
- zeul roman al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar și războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris și cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului și chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităților agricole, personificând totodată renașterea periodică a naturii.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
zeu
Traduceri
planetă
|
|
zeu
|
|