Marte

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Vezi şi : marte

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Cuvinte apropiate 1.3.3 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. Mars ("zeul de război"), din forma mai veche Māvors. Mamers era numele lui oscan. Era cunoscut şi sub numele Marmor, Marmar şi Maris (ultimul nume provine din divinitatea etruscă Maris).

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului Marte
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	Marte	invariabil
Articulat	Marte	invariabil
Dativ-Genitiv	lui Marte	invariabil
Vocativ	'	'

1. a patrea planetă ca distanţă faţă de Soare în sistemul nostru solar.
2. zeul roman al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar şi războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris şi cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului şi chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităţilor agricole, personificând totodată renaşterea periodică a naturii.

Cuvinte derivate

• martie
• marţ

Cuvinte apropiate

Traduceri