Marte
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. Mars ("zeul de război"), din forma mai veche Māvors. Mamers era numele lui oscan. Era cunoscut şi sub numele Marmor, Marmar şi Maris (ultimul nume provine din divinitatea etruscă Maris).
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului Marte |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Marte | invariabil |
| Articulat | Marte | invariabil |
| Dativ-Genitiv | lui Marte | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- a patrea planetă ca distanţă faţă de Soare în sistemul nostru solar.
- zeul roman al războiului. Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar şi războinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris şi cu zeul grec al războaielor, Ares. Până la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor câmpului şi chiar mai târziu, când se consolidează cultul lui Marte, noua divinitate e venerată mai ales tot ca ocrotitoare a activităţilor agricole, personificând totodată renaşterea periodică a naturii.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
zeu
Traduceri
planetă
|
|
zeu
|
|