Taur
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului Taur |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | Taur | - |
| Articulat | Taurul | - |
| Dativ-Genitiv | Taurului | - |
| Vocativ | Taurule | - |
- (art.) constelaţie boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie şi 21 mai.
- al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului.
Sinonime
- 1: (astron.; art.) (reg.) cap-de-bou
Traduceri
constelaţie din emisfera boreală
zodia taurului