Wikţionar:Alfabetul Fonetic Internaţional
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Transcrierile fonetice din Wikţionar se notează folosind Alfabetul Fonetic Internaţional (prescurtat AFI). Avantajele acestuia faţă de alte moduri de notare a pronunţiei sînt, printre altele, următoarele caracteristici:
- Fiecărui sunet îi corespunde un singur simbol.
- O mare parte dintre sunete sînt transcrise prin aceleaşi litere folosite în limbile romanice (inclusiv limba română), deci sînt uşor de memorat şi recunoscut.
- Este singurul alfabet fonetic recunoscut în mediul ştiinţific la nivel internaţional.
- Românii sînt obişnuiţi cu acest alfabet din dicţionarele de tip „englez-român”.
- Toate fenomenele fonologice (accent, silabisire, intonaţie etc.) din limbile suficient de bine studiate au un mod de notare standardizat.
Cuprins |
[modifică] AFI la Wikţionar
Există mai multe niveluri de transcriere fonetică, de la nivelul strict fonemic (care notează numai acele procese fonetice cu implicaţii semantice) pînă la descrieri foarte detaliate, evidenţiind şi procese fonetice de care în general vorbitorii nativi ai limbii nu sînt conştienţi.
La Wikţionar, transcrierile fonetice sînt utile numai cititorului care deja are cel puţin noţiuni elementare despre fonetica limbii respective. De aceea transcrierile fonetice foarte detaliate ar fi de natură să dea mai multă informaţie decît este nevoie şi deci să complice lucrurile în mod inutil atît pentru contribuitori cît şi pentru cititori.
Ca urmare, în definiţiile cuvintelor de la Wikţionar se dau numai transcrieri fonetice la un nivel fonemic, atît cît este suficient pentru ca un cititor să îşi dea seama cum se pronunţă cuvîntul în cauză, chiar dacă nu îl ştia în prealabil.
[modifică] Transcrierea fonetică
Simbolurile fonetice se cuprind între bare oblice (/ /), care indică nivelul fonemic al transcrierii.
Silaba accentuată (în limbile care au accent şi în care acesta nu este fix) se marchează prin plasarea unei mici linii verticale plasate sus (ˈ) înaintea silabei care conţine vocala accentuată. Accentul secundar, acolo unde există, se marchează cu linia verticală plasată jos (ˌ). În cuvintele monosilabice marcarea accentului nu este necesară.
Despărţirea în silabe se marchează prin plasarea unui punct (.) între silabe. Acolo unde punctul s-ar întîlni cu indicaţia de accent, punctul nu se mai scrie.
[modifică] Limba engleză
Diferitele variante fonetice ale limbii engleze sînt marcate în articolele din Wikţionar cu abreviaţiile
- BrE: engleza britanică, numită Received Pronunciation sau BBC English;
- AmE: engleza americană, numită General American;
- AusE: engleza australiană, numită General Australian.
Aceste variantee diferă în principal în ceea ce priveşte vocalele. Detalii despre transcrierea fonetică AFI a cuvintelor limbii engleze în aceste trei variante se găsesc la International Phonetic Alphabet for English.
[modifică] Limba română
- Exemple
- cinci /ʧinʧʲ/
- băiat /bəˈjat/
- pleoapă /'ple̯o̯a.pə/
- alcool /al.koˈol/
- exact /eɡˈzakt/
- este /ˈjes.te/
- copíi (s. m.) /koˈpij/
- cópii (s. f.) /ˈko.pij/
- genunchi /ʤeˈnunkʲ/
- genunchiul /ʤeˈnun.kjul/
- háină (s. f.) /ˈhaj.nə/
- haínă (adj.) /haˈi.nə/
- real /reˈal/
- reazem /ˈre̯a.zem/
