a

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Vezi şi : A, Á, á, À, à, Â, â, Ä, ä, Ã, ã, Å, å, Ā, ā, Ă

Cuprins

1 română
- 1.1 Etimologie
- 1.2 Pronunţie
- 1.3 Substantiv
- 1.4 Interjecţie
- 1.5 Prepoziţie
- 1.6 Prefix
- 1.7 Articol
- 1.8 Element de compunere
2 engleză
- 2.1 Etimologie
- 2.2 Pronunţie
- 2.3 Articol
  - 2.3.1 Notă de folosire
- 2.4 Variantă ortografică
- 2.5 Abreviere
3 afară
- 3.1 Etimologie
- 3.2 Pronunţie
- 3.3 Adjectiv
4 ainu
- 4.1 Etimologie
- 4.2 Pronunţie
- 4.3 Pronume
5 anglo-saxonă
- 5.1 Etimologie
- 5.2 Pronunţie
- 5.3 Adverb
6 aragoneză
- 6.1 Etimologie
- 6.2 Pronunţie
- 6.3 Articol
7 bambară
- 7.1 Etimologie
- 7.2 Pronunţie
- 7.3 Pronume
8 bosniacă
- 8.1 Etimologie
- 8.2 Pronunţie
- 8.3 Conjuncţie
9 cehă
- 9.1 Etimologie
- 9.2 Pronunţie
- 9.3 Conjuncţie
10 egipteană
- 10.1 Etimologie
- 10.2 Pronunţie
- 10.3 Substantiv
11 franceză
- 11.1 Etimologie
- 11.2 Pronunţie
- 11.3 Verb
12 maghiară
- 12.1 Etimologie
- 12.2 Pronunţie
- 12.3 Articol
  - 12.3.1 Sinonime
13 ido
- 13.1 Etimologie
- 13.2 Pronunţie
- 13.3 Prepoziţie
14 interlingua
- 14.1 Etimologie
- 14.2 Pronunţie
- 14.3 Prepoziţie
15 irlandeză
- 15.1 Etimologie
- 15.2 Pronunţie
- 15.3 Articol
16 italiană
- 16.1 Etimologie
- 16.2 Pronunţie
- 16.3 Prepoziţie
- 16.4 Variantă ortografică
17 japoneză
- 17.1 Etimologie
- 17.2 Pronunţie
- 17.3 Prepoziţie
18 krisa
- 18.1 Etimologie
- 18.2 Pronunţie
- 18.3 Substantiv
19 Min Nan
- 19.1 Etimologie
- 19.2 Pronunţie
- 19.3 Interjecţie
20 novial
- 20.1 Etimologie
- 20.2 Pronunţie
- 20.3 Prepoziţie
21 poloneză
- 21.1 Etimologie
- 21.2 Pronunţie
- 21.3 Conjuncţie
22 portugheză
- 22.1 Etimologie
- 22.2 Pronunţie
- 22.3 Articol
- 22.4 Etimologie
- 22.5 Prepoziţie
  - 22.5.1 Sinonime
- 22.6 Pronume
23 sârbă
- 23.1 Etimologie
- 23.2 Pronunţie
- 23.3 Conjuncţie
24 slovacă
- 24.1 Etimologie
- 24.2 Pronunţie
- 24.3 Conjuncţie
25 slovenă
- 25.1 Etimologie
- 25.2 Pronunţie
- 25.3 Conjuncţie
26 yoruba
- 26.1 Etimologie
- 26.2 Pronunţie
- 26.3 Pronume

română

Etimologie

(litera) Orignine latină.
(interjecţia) Onomatopeic.
(prepoziţia) Din lat. ad

Pronunţie

AFI: /a/

Substantiv

prima literă a alfabetului român, situată înainte de litera b
sunet notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială)

Interjecţie

exclamaţie care exprimă surprindere, admiraţie, entuziasm, plăcere, satisfacţie, necaz, supărare, regret, indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis

Prepoziţie

(precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra.
(exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare) Miroase a pământ.
În semn de... Fluieră a pagubă.
(intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic
(formează numerale distributive) De câte...

Prefix

privativ, negativ

Articol

exprimă posesia

Element de compunere

element de compunere care indică absenţa, excluderea etc.

Literele alfabetului român
A · Ă · Â · B · C · D · E · F · G · H · I · Î · J · K · L · M · N · O · P · Q · R · S · Ş · T · Ţ · U · V · W · X · Y · Z
a · ă · â · b · c · d · e · f · g · h · i · î · j · k · l · m · n · o · p · q · r · s · ş · t · ţ · u · v · w · x · y · z

engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-saxonă ān

Pronunţie

AFI: /ə/

Articol

a

un, o

Notă de folosire

Se va folosi doar înaintea unui cuvânt (substantiv de regulă) ce începe cu o consoană, excepţii fiind cuvintele ce încep cu h deoarece în majoritatea cuvintelor aceasta nu se aude.
Înainte de vocale, se va transforma în omonimul său, an.