abacă

română

Etimologie

Din fr. abaque < lat. abacus.

Pronunție

• AFI:/a'ba.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului abacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abacă	abace
Articulat	abaca	abacele
Dativ-Genitiv	abacei	abacelor
Vocativ	'	'

1. (arhit.) placă subțire (pătrată) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu arhitrava.

Sinonime

• nomogramă

Traduceri

partea superioară a capitelului unei coloane

daneză: abacus (Dansk) engleză: abacus (English) franceză: abaque (Français) f., tailloir (Français) m. germană: Kapitelldeckplatte (Deutsch) f. irlandeză: abacas (Gaeilge)

italiană: abaco (Italiano) m. japoneză: 頂板 (日本語) (ちょうばん, chōban) portugheză: ábaco (Português) m. rusă: абак (Русский) (abák) m., абака (Русский) (abáka) m.

Referințe

• DEX online