abandon
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /a.ban'don/
Substantiv
| Declinarea substantivului abandon |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | abandon | abandonuri |
| Articulat | abandonul | abandonurile |
| Dativ-Genitiv | abandonului | abandonurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- părăsire împotriva regulilor morale și a obligațiilor materiale a copiilor, familiei etc.
- Abandonul familiei.
- părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
- renunțare la continuarea participării într-o probă sportivă.
Sinonime
- 1-3: abandonare, părăsire, renunțare
Cuvinte derivate
Traduceri
părăsire, renunțare
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie abandounen < franceza veche abandoner, după a bandon. Origine latină.
Pronunție
- AFI: /əˈbændən/
Substantiv
abandon, pl. abandons
- cedare completă în fața naturii impulsive a personalității
Verb
| Conjugarea verbului to abandon |
|
| Infinitiv | to abandon |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
abandons |
| Trecut simplu | abandoned |
| Participiu trecut | abandoned |
| Participiu prezent | abandoning |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Referințe
franceză
(Français)
Etimologie
Din a bandon < origine latină.
Pronunție
- AFI: /a.bɑ̃.dɔ̃/
Substantiv
abandon m., abandons pl.