abate

Un abate

română

Etimologie

Din it. abate.

Pronunție

• AFI: /a'ba.te/

Substantiv

Declinarea substantivului abate
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	abate	abați
Articulat	abatele	abații
Dativ-Genitiv	abatelui	abaților
Vocativ	'	'

1. titlu dat superiorului unei abații.
2. titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu.

Cuvinte derivate

• abatesă
• abațial
• abație

Traduceri

titlu dat superiorului unei abații

afrikaans: ab (Afrikaans) albaneză: abat (Shqip) arabă: أباتي (العربية) armeană: աբբա (Հայերեն) asturiană: аbá (Asturianu) m. bască: abade (Euskara) bretonă: abad (Brezhoneg) m. bulgară: абат (Български) (abat) m. (catolic), игумен (Български) (igumen) m. (ortodox) catalană: abat (Català) cehă: opat (Česky) m. coreeană: 아빠스 (한국어) (abbaseu) daneză: abbed (Dansk) ebraică: ראש מנזר (עברית) engleză: abbot (English) esperanto: abato (Esperanto) estoniană: abt (Eesti) faroeză: abbati (Føroyskt) finlandeză: apotti (Suomi) franceză: abbé (Français) m. friulană: abât (Furlan) galiciană: abade (Galego) m. georgiană: აბატი (ქართული) germană: Abt (Deutsch) m. greacă: αβάς (Ελληνικά) (abás) m., αββάς (Ελληνικά) (abbás) m. (catolic), ηγούμενος (Ελληνικά) (igoúmenos) m. (ortodox) hindi: महन्त (हिन्दी) interlingua: abbate (Interlingua) irlandeză: ab (Gaeilge)

islandeză: ábóti (Íslenska) m. italiană: abate (Italiano) m. japoneză: 僧正 (日本語) (sōjō) latină: abbas (Latina) m. lituaniană: abatas (Lietuvių) m. macedoneană: опат (Македонски) (ópat) m., игумен (Македонски) (ígumen) m. maghiară: apát (Magyar) mongolă: хамба лам (Монгол) norvegiană: abbed (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: abt (Nederlands) occitană: abat (Occitan) m. papamiento: abate (Papiamentu) persană: رييس دير (فارسی) poloneză: opat (Polski) m. portugheză: abade (Português) rusă: аббат (Русский) (abbát) m., настоятель (Русский) (nastoját'el') m., игумен (Русский) (igúm'en) m. (ortodox) sardă: abati (Sardu) m. sârbă: опат (Српски / Srpski) (opat) m. scoțiană: aba (Scots) siciliană: abbati (Sicilianu) m. slovacă: opat (Slovenčina) m. slovenă: opat (Slovenščina) m. spaniolă: abad (Español) suedeză: abbot (Svenska) turcă: başrahip (Türkçe) ucraineană: абат (Українська) (abát) m. vietnameză: trưởng tu viện (Tiếng Việt), viện chủ tu viện (Tiếng Việt)

Etimologie

Din lat. abbattĕre, (5, 6) din fr. abattre.

Verb

Conjugarea verbului (se) abate
Infinitiv	a (se) abate
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) abat
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) abată
Participiu	abătut
Conjugare	III

1. (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.).

   S-a abătut de la subiect.

2. (v.refl. și tranz.) a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

   Se abate în drum și pe la el.

3. (v.refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce în mod violent.
4. (v.intranz.) a-i trece ceva prin minte, a-i veni ideea.

   Gândurile îl abat de la lucru.

5. (v.tranz.) a descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni.

   Vestea l-a abătut.

6. (v.tranz.) (franțuzism) a doborî la pământ.

Sinonime

• 1: se depărta, devia, divaga, se îndepărta, (înv.) (se) scăpăta
• 2: da, se opri, trece
• 4: distrage, sustrage, i se năzări

Antonime

• (se) îndrepta

Cuvinte derivate

• abatere
• abătător
• abătut

Paronime

• abator

Traduceri

a doborî la pământ, a dărâma, a da jos

catalană: abatre (Català) franceză: abattre (Français) italiană: abbattere (Italiano)

occitană: abatre (Occitan) portugheză: abater (Português) spaniolă: abatir (Español)

Referințe

• DEX online