abdica

Vezi și : abdică, abdicá

română

Etimologie

Din franceză abdiquer < latină abdicare.

Pronunție

• AFI:/ab.diˈka/

Verb

Conjugarea verbului abdica
Infinitiv	a abdica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	abdic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să abdice
Participiu	abdicat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a renunța la tron.
2. (fig.) a renunța la ceva, a ceda (în fața greutăților).

Sinonime

• (înv.) prosti, (înv. fig.) coborî

Antonime

• înscăuna

Cuvinte derivate

• abdicare

Traduceri

a renunța la tron

afrikaans: abdikeer (Afrikaans) albaneză: abdikoj (shqip) catalană: abdicar (català) cehă: abdikovat (čeština) daneză: give efter (dansk) engleză: abdicate (English) esperanto: abdiki (Esperanto) finlandeză: väistyä (suomi) franceză: abdiquer (français) friziană: ôfstean (Frysk) germană: ablassen (Deutsch), abdanken (Deutsch) greacă: εγκαταλείπω (Ελληνικά), αφήνω (Ελληνικά)

interlingua: abdicar (interlingua) islandeză: yfirgefa (íslenska) italiană: cedere (italiano), abdicare (italiano) latină: abdicare (Latina), abire (Latina) maghiară: enged (magyar), lemond (magyar) neerlandeză: abdiqueren (Nederlands) papamiento: abdiká (Papiamentu) portugheză: abdicar (português) rusă: отречься (русский) spaniolă: abdicar (español) suedeză: abdikera (svenska) turcă: çökmek (Türkçe)

Etimologie

Din abdica.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru abdica.

Referințe

• DEX online

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din abdicare.

Pronunție

• AFI: /abdi'ka/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular le prezent pentru abdicare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru abdicare.