absoluțiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză absolution < latină absolutio, absolutionis.

Pronunție

  • AFI: /ab.so.lu.ʦi'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
absoluțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ absoluțiune absoluțiuni
Articulat absoluțiunea absoluțiunile
Genitiv-Dativ absoluțiunii absoluțiunilor
Vocativ absoluțiuneo absoluțiunilor
  1. (jur.) iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
  2. (bis.) iertare a păcatelor, dată de obicei de papă.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe