absolvent
română
Etimologie
Din germană Absolvent < latină absolvens, absolventis.
Pronunție
- (asimilare) AFI: /ap.sol'vent/
Substantiv
| Declinarea substantivului absolvent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absolvent | absolvenți |
| Articulat | absolventul | absolvenții |
| Genitiv-Dativ | absolventului | absolvenților |
| Vocativ | absolventule | absolvenților |
- persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online