accept
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. accepter < lat. acceptus.
Pronunție
- AFI:/ak'ʧept/
Substantiv
| Declinarea substantivului accept |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | accept | accepte |
| Articulat | acceptul | acceptele |
| Dativ-Genitiv | acceptului | acceptelor |
| Vocativ | ... | ... |
- consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță.
- acord, înțelegere.
- doctrină preferabilă.
Cuvinte derivate
Traduceri
consimțământ
|
Verb
Traduceri
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie accepten < franceza medie accepter < lat. acceptare.
Pronunție
- AFI: /ækˈsɛpt/
Verb
| Conjugarea verbului to accept |
|
| Infinitiv | to accept |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
accepts |
| Trecut simplu | accepted |
| Participiu trecut | accepted |
| Participiu prezent | accepting |
- a accepta
- We accept your account of what happened.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
- acceptability
- acceptable
- acceptableness
- acceptably
- acceptance
- acceptancy
- acceptant
- acceptation
- acceptilation
- acception
- acceptor
Referințe
suedeză
(Svenska)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului accept |
||||
| m. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | accept | accepten | accepter | accepterna |
| Genitiv | accepts | acceptens | accepters | accepternas |
accept