accepta

română

Etimologie

Din fr. accepter < lat. acceptare.

Pronunție

• AFI: /ak.ʧep'ta/

Verb

Conjugarea verbului accepta
Infinitiv	a accepta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	accept
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să accepte
Participiu	acceptat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a fi de acord.
2. (v.tranz.) a tolera, a suporta.

Sinonime

• 1, 2: aproba, admite, conveni, consimți, agrea, recunoaște

Antonime

• dezaproba, renunța, respinge, refuza

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

accept acceptabil acceptabilitate acceptant acceptanță

acceptare acceptat acceptație acceptor accepție, accepțiune

Traduceri

a fi de acord

catalană: acceptar (Català) engleză: accept (English) esperanto: akcepti (Esperanto) finlandeză: ottaa vastaan (Suomi), hyväksyä (Suomi) franceză: accepter (Français) germană: annehmen (Deutsch), abnehmen (Deutsch) indoneziană: terima (Bahasa Indonesia) interlingua: acceptar (Interlingua) italiană: accettare (Italiano)

japoneză: 受理する (日本語) (じゅりする, jurisuru) maghiară: elfogad (Magyar) norvegiană: akseptere (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: accepteren (Nederlands), aanvaarden (Nederlands) portugheză: aceitar (Português) rusă: принять (prinyat') (Русский) spaniolă: aceptar (Español) suedeză: acceptera (Svenska), anta (Svenska) turcă: kabul etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online