acceptare
română
Etimologie
Din a accepta.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧep'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului acceptare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acceptare | acceptări |
| Articulat | acceptarea | acceptările |
| Genitiv-Dativ | acceptării | acceptărilor |
| Vocativ | acceptareo | acceptărilor |
- acțiunea de a accepta și rezultatul ei.
- (ec.) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare.
- (ec.) semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă.
- (jur.) manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
- accept
- accepta
- acceptabil
- acceptabilitate
- acceptant
- acceptanță
- acceptat
- acceptator
- acceptație, acceptațiune
- acceptor
- accepție, accepțiune
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online