acompaniament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză accompagnement.

Pronunție

  • AFI: /a.kom.pa.ni.a'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
acompaniament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acompaniament acompaniamente
Articulat acompaniamentul acompaniamentele
Genitiv-Dativ acompaniamentului acompaniamentelor
Vocativ ' '
  1. (muz.) însoțire a unei melodii cu altă melodie potrivită.
  2. (muz.) parte muzicală, instrumentală sau orchestrală, care însoțește și susține un solist sau un ansamblu coral.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe