acredita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză accréditer.

Pronunție

  • AFI: /a.kre.di'ta/


Verb


Conjugarea verbului
acredita
Infinitiv a acredita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
acreditez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să acrediteze
Participiu acreditat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
  2. (v.tranz.) (fin.) a crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
  3. (v.tranz.) (rar) a face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe