acrescământ
română
Etimologie
După franceză accroissement.
Pronunție
- AFI: /a.kres.kə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului acrescământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | acrescământ | acrescăminte |
| Articulat | acrescământul | acrescămintele |
| Genitiv-Dativ | acrescământului | acrescămintelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (jur.) creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online