acuzativ

română

Etimologie

Din latină accusativus. Confer franceză accusatif.

Pronunție

• AFI: /a.ku.za'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului acuzativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acuzativ	acuzative
Articulat	acuzativul	acuzativele
Dativ-Genitiv	acuzativului	acuzativelor
Vocativ	'	'

1. caz gramatical care are ca funcțiune specifică exprimarea complementului direct și a unor atribute.

Sinonime

• (înv.) pricinuitoare, caz acuzativ

Cuvinte compuse

• acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv.

Traduceri

Traduceri

afrikaans: akkusatief (Afrikaans) bulgară: винителен падеж (vinítelen padéž) m (български) catalană: acusatiu (català) cehă: čtvrtý pád (česky) m. engleză: accusative (English) esperanto: akuzativo (Esperanto) finlandeză: akkusatiivi (suomi) franceză: accusatif (français) m. germană: Akkusativ (Deutsch) m., Wenfall (Deutsch) m. greacă: αιτιατική (Ελληνικά) interlingua: accusativo (interlingua)

islandeză: þolfall (íslenska) n. italiană: accusativo (italiano) m. latină: casus accusativus m (Latina) maghiară: tárgy eset (magyar) neerlandeză: accusatief (Nederlands) m. poloneză: biernik (polski) m. portugheză: acusativo (português) m. rusă: винительный падеж (vinítel’nyj padéž) m (русский) slovenă: tožilnik (slovenščina) m. spaniolă: acusativo (español) m. suedeză: ackusativ (svenska) n.

Referințe

• DEX online