acuzativ cu infinitiv

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din acuzativ + cu + infinitiv.

Pronunție

  • AFI: /a.ku.zaˈtiv ku in.fi.niˈtiv/


Cuvânt compus

acuzativ cu infinitiv

  1. construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziție completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv.


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=acuzativ_cu_infinitiv&oldid=993212”