adjectiv

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. adjectif < lat. adjectivum.

Pronunţie

  • AFI: /ad.ʒek'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
adjectiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adjectiv adjective
Articulat adjectivul adjectivele
Dativ-Genitiv adjectivului adjectivelor
Vocativ adjectivule adjectivelor
  1. parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz
  2. clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv şi denumeşte o însuşire sau însoţeşte un substantiv.

Cuvinte derivate


Traduceri