adormi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină addormire.

Pronunție

  • AFI: /a.dor'mi/


Verb


Conjugarea verbului
adormi
Infinitiv a adormi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
adorm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să adoarmă
Participiu adormit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a trece sau a aduce pe cineva la starea de somn.
    A adormit greu.
  2. (v.intranz.) (fig.) (în limbajul bisericesc) a muri.
  3. (v.tranz.) (fig.) a alina, a potoli.
    Cântând și-a mai adormit foamea.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe