adverb

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Traduceri 2 engleză 2.1 Etimologie 2.2 Pronunţie 2.3 Substantiv 2.3.1 Cuvinte compuse 3 norvegiană 3.1 Etimologie 3.2 Pronunţie 3.3 Substantiv 4 suedeză 4.1 Etimologie 4.2 Pronunţie 4.3 Substantiv

română

Etimologie

• Din fr. adverbe

Pronunţie

• AFI: /ad'verb/

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adverb	adverbe
Articulat	adverbul	adverbele
Dativ-Genitiv	adverbului	adverbului
Vocativ	adverbule	adverbelor

1. parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.

Cuvinte derivate

• adverbial

Traduceri

---

engleză

(English)

Etimologie

• Din lat. adverbium (a vorbi)

Pronunţie

• AFI: /ˈædvɜː(r)b/

Substantiv

adverb, pl adverbs

1. adverb

Cuvinte compuse

• conjuntive adverb

---

norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	adverb	adverbet	adverb/adverber	adverben/adverbene
Genitiv	adverbs	adverbets	adverbs/adverbers	adverbens/adverbenes

adverb

1. adverb

---

suedeză

(Svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

Declinarea substantivului adverb
n.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	adverb	adverbet	adverb	adverben
Genitiv	adverbs	adverbets	adverbs	adverbens

adverb

1. adverb