afina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză affiner, confer italiană affinare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
afina
Infinitiv a afina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
afinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să afineze
Participiu afinat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a separa de impurități o masă metalică.
  2. (v.tranz.) a subția firele de lână, de bumbac etc.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe