afinitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză affinité < latină affinitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /a.fi.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
afinitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afinitate afinități
Articulat afinitatea afinitățile
Dativ-Genitiv afinității afinităților
Vocativ ' '
  1. potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune.
    Afinitate sufletească.
  2. (chim.) proprietate a două substanțe de a se combina.
  3. proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
  4. (jur.) legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe