afinitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. affinité < lat. affinitas, -atis.
Pronunţie
- AFI: /a.fi.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului afinitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | afinitate | afinităţi |
| Articulat | afinitatea | afinităţile |
| Dativ-Genitiv | afinităţii | afinităţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinaţii comune.
- Afinitate sufletească.
- (chim.) proprietate a două substanţe de a se combina.
- proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
- (jur.) legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soţi şi rudele celuilalt soţ.
Sinonime
- 1: potrivire
Cuvinte derivate
Traduceri
apropiere (fizică sau morală)
înrudire prin alianţă
