afuma

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină affumare < adfummare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) afuma
Infinitiv a (se) afuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) afum
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) afume
Participiu afumat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva.
  2. (v.ranz.) a umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru.
  3. (v.intranz.) a scoate fum.
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum.
  5. (v.tranz. tehn.) a da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație.
  6. (v.refl.) (despre mâncăruri) a căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă).
  7. (v.refl.) (fig. fam.) a se îmbăta ușor; a se ameți.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe