aiura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din aiure(a).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
aiura
Infinitiv a aiura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aiurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aiureze
Participiu aiurat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în stare de delir; a delira.
  2. (v.intranz.) a vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități.
  3. (v.intranz.) (rar) a se pierde în visări.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe