alambica

română

Etimologie

Din franceză alambiquer.

Pronunție

• AFI: /a.lam.bi'ka/

Verb

Conjugarea verbului alambica
Infinitiv	a alambica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	alambichez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să alambicheze
Participiu	alambicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a distila cu ajutorul alambicului.
2. (v.tranz.) (fig.) a face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat.

Sinonime

• 2: subtiliza

Cuvinte derivate

• alambicare
• alambicat

Cuvinte apropiate

• alambic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online