alb

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Adjectiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Expresii 1.3.6 Traduceri 1.4 Substantiv 1.5 Substantiv 1.5.1 Cuvinte compuse 1.5.2 Expresii 1.6 Substantiv 1.6.1 Cuvinte derivate 1.7 Substantiv 1.7.1 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. albus

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Adjectiv

Declinarea adjectivului alb
	Singular	Plural
Masculin	alb	albi
Feminin	albă	albe
Neutru	alb	albe

1. care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele.

   Cal cu coama albă.

   Om cu părul alb.

2. (despre oameni, adesea substantivat) care aparţine rasei albe.
3. cărunt.
4. (pop.; substantivat, f. art.) zorii zilei.
5. incolor, transparent
6. (fig.) limpede, luminos.
7. (fig.) nevinovat, curat, pur, candid.
8. (despre versuri) fără rimă.

Sinonime

• 1: (poetic) dalb, coliliu

Antonime

• negru

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

• Carne albă = carne de pasăre sau de peşte.
• Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă.
• Rând alb = spaţiu nescris între două rânduri scrise.
• Armă albă = armă cu lamă de oţel.
• Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărţită, convenţional, omenirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii.
• Nopţi albe = nopţi luminoase, obişnuite în perioada solstiţiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° şi 65° nord şi sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont.
• Noapte albă = noapte petrecută fără somn.
• (rar) Zile albe = viaţă tihnită, fericită.
• (în basme) Lumea albă = lumea reală.

Expresii

• Alb la faţă = palid
• Ba e albă, ba e neagră = se zice despre spusele cuiva care se contrazice
• Nici albă, nici neagră = a) nici aşa, nici aşa; b) fără multă vorbă; deodată.
• A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare

Traduceri

---

Substantiv

Declinarea substantivului alb
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alb	albi
Articulat	albul	albii
Dativ-Genitiv	albului	albilor
Vocativ	albule	albilor

1. denumire dată, după revoluţia franceză, contrarevoluţionarilor şi conservatorilor.

---

Substantiv

Declinarea substantivului alb
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alb	-
Articulat	albul	-
Dativ-Genitiv	albului	-
Vocativ	-	-

1. culoare obţinută prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisă mai sus.

Cuvinte compuse

• (pop.) Albul ochiului = sclerotică.
• Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză.
• Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie).
• Alb de titan = bioxid de titan.

Expresii

• Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise
• A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva încredere deplină

---

Substantiv

Declinarea substantivului alb
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	alb	albi
Articulat	albul	albii
Dativ-Genitiv	albului	albilor
Vocativ	-	-

1. denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă cu prolificitate şi precocitate ridicate, crescute pentru producţia de carne.

Cuvinte derivate

• Alb de Banat
• Alb ucrainean de stepă

---

Substantiv

Declinarea substantivului -
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	-	-
Articulat	-	alb
Dativ-Genitiv	-	-
Vocativ	-	-

1. nume dat pieselor albe la unele jocuri distractive sau de noroc.

Referinţe

• DEX online