albastru

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte compuse 1.4 Adjectiv 1.4.1 Sinonime 1.4.2 Cuvinte derivate 1.4.3 Expresii 1.4.4 Traduceri 1.4.5 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. albaster

Pronunţie

• AFI: /al'bas.tɾu/

Substantiv

Declinarea substantivului albastru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	albastru	-
Articulat	albastrul	-
Dativ-Genitiv	albastrului	-
Vocativ	-	-

1. una dintre culorile fundamentale ale spectruluilui luminii, situată între verde şi indigo.

   culoarea albastru:

Cuvinte compuse

• Albastru de metilen = colorant albastru întrebuinţat în vopsitorie, în lucrări de biologie şi în medicină.
• Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru.

Adjectiv

Declinarea adjectivului albastru
	Singular	Plural
Masculin	albastru	albaştri
Feminin	albastră	albastre
Neutru	albastru	albastre

1. de culoarea cerului senin.

   Culoarea albastră.

2. (fig.) melancolic, trist.

Sinonime

• (Olt.) turchez

Cuvinte derivate

• albăstrea
• albăstreală
• albăstri
• albăstrime
• albăstriţă
• albăstriu

Expresii

• Inimă-albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie
• Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil
• (fam.) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situaţia e (cam) dificilă

Traduceri

Referinţe

• DEX online