alianță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză alliance.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
alianță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alianță alianțe
Articulat alianța alianțele
Dativ-Genitiv alianței alianțelor
Vocativ alianțo alianțelor
  1. înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligăacționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
  2. legătură, înțelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun.
  3. (reg.) inel de logodnă.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe