alianță
română
Etimologie
Din franceză alliance.
Pronunție
- AFI: /a.li'an.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului alianță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alianță | alianțe |
| Articulat | alianța | alianțele |
| Genitiv-Dativ | alianței | alianțelor |
| Vocativ | alianțo | alianțelor |
- înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
- legătură, înțelegere între două sau mai multe grupuri, în vederea realizării unui obiectiv comun.
- (reg.) inel de logodnă.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online