aliniere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a alinia.

Pronunție

  • AFI: /a.li.ni'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
aliniere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aliniere alinieri
Articulat alinierea alinierile
Genitiv-Dativ alinierii alinierilor
Vocativ aliniereo alinierilor
  1. acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei.
  2. (mil.; articulat, cu valoare de interjecție) aliniați-vă! refaceți alinierea !

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe