alterație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză altération.

Pronunție

  • AFI: /al.te'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
alterație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alterație alterații
Articulat alterația alterațiile
Genitiv-Dativ alterației alterațiilor
Vocativ alterațio alterațiilor
  1. procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; (p.ext.) semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident.


Traduceri

Anagrame

Referințe