amanet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă emanet, neogreacă αμανατι (amanáti).

Pronunție

  • AFI: /a.ma'net/


Substantiv


Declinarea substantivului
amanet
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amanet amanete
Articulat amanetul amanetele
Genitiv-Dativ amanetului amanetelor
Vocativ amanetule amanetelor
  1. gaj.
  2. (înv.) ostatic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe