ambuteia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză embouteiller.

Pronunție

  • AFI: /am.bu.te'ja/


Verb


Conjugarea verbului
ambuteia
Infinitiv a ambuteia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ambuteiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ambuteieze
Participiu ambuteiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (franțuzism) a bloca cu vehicule, nave etc. căi rutiere sau de navigație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe