ambuteiaj
română
Etimologie
Din franceză embouteillage.
Pronunție
- AFI: /am.bu.te'jaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ambuteiaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ambuteiaj | ambuteiaje |
| Articulat | ambuteiajul | ambuteiajele |
| Genitiv-Dativ | ambuteiajului | ambuteiajelor |
| Vocativ | ambuteiajule | ambuteiajelor |
- (franțuzism) îmbuteliere.
- blocare într-un port sau într-un bazin a unor nave din cauza îngrămădirii lor într-un spațiu mic, a aglomerării, a dificultăților de manevrare provocate de aglomerare etc.
- blocare a circulației rutiere, din cauza îngrămădirii (în dezordine a) unor vehicule.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online