ancoră
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. ancora. Cf. it. ancora.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ancoră |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ancoră | ancore |
| Articulat | ancora | ancorele |
| Dativ-Genitiv | ancorei | ancorelor |
| Vocativ | ' | ' |
- piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare, care se coboară cu un lanț, o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei, unde se agață pentru a ține nava în loc.
- bară (de metal) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se dărâme.
- cablu care fixează stâlpi, coșuri înalte de fabrică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte corelate
Expresii
- A arunca ancora = a ancora; a se opri
- A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă)
Traduceri
piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuțite, pentru a fixa o navă
|
|