ancrasa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză encrasser.

Pronunție

  • AFI: /an.kra'sa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) ancrasa
Infinitiv a (se) ancrasa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ancrasez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ancraseze
Participiu ancrasat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (despre o piesă într-un mecanism, despre un mecanism) a se acoperi de impurități (zgură, ulei, rugină etc.) care împiedică buna funcționare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe