anger

daneză

(Dansk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger c.

1. remușcare, regret

---

engleză

(English)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr ("aflicțiune, tristețe") < ang ("îngrijorat, preocupat"). Înrudit cu da. anger ("regret"), sued. ånger ("regret"), engleza veche ange ("trist, oprimat"), lat. angō ("a strangula, a sufoca, a vexa"), gr. antică ἄγχω (ankhō, "eu strâng, strangulez"), sanscr. अंहु (aṃhu, "anxietate, suferință"). Cf. anguish, anxious și quinsy. Se pare că înțelegerea inițială era cea de "a strangula, a strânge".

Pronunție

• AFI: /ˈæŋgər/
• AFI: /ˈæŋ.ɡɚ/ (SUA)

Substantiv

anger, (nenumărabil)

1. furie, înverșunare, mânie; p. ext. supărare

   You need to control your anger.

Sinonime

• acrimony, animosity, annoyance, antagonism, choler, conniption, disapprobation, displeasure, distemper, enmity, exasperation, fury, hatred, ill temper, indignation, infuriation, irascibility, ire, irritability, irritation, outrage, peevishness, petulance, pique, rage, resentment, storm, tantrum, temper, umbrage, vexation, violence

Antonime

• agreeability, calmness, contentment, happiness, joy, peace, pleasantness

Cuvinte derivate

• angerful
• angerless
• angry

Cuvinte compuse

• anger management

Cuvinte apropiate

• anguish
• anxiety
• anxious

Verb

Conjugarea verbului to anger
Infinitiv	to anger
Prezent simplu pers. 3 sg.	angers
Trecut simplu	angered
Participiu trecut	angered
Participiu prezent	angering

1. a (se) înfuria, a (se) mânia

   Don't anger me.

2. a se supăra, a se înfuria

   You anger too easily.

Sinonime

• 1: enrage, infuriate; annoy, vex, displease; aggravate, irritate
• 2: get angry, get mad

Antonime

• 1: calm

Referințe

• Dictionary.com

---

norvegiană

(‪Norsk (bokmål)‬)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger m., angerer pl.

1. remușcare, regret

Cuvinte derivate

• angre

Cuvinte compuse

• bondeanger