anonim
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. anonyme < lat. anonymus.
Pronunţie
- AFI: /a.no'nim/
Substantiv
| Declinarea substantivului anonim/anonimă |
||
| mf. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anonim/anonimă | anonimi/anonime |
| Articulat | anonimul/anonima | anonimii/anonimele |
| Dativ-Genitiv | anonimului/anonimei | anonimilor/anonimelor |
| Vocativ | anonimule/anonimo | anonimilor/anonimelor |
- (persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-şi tăinuieşte numele.
- Autor anonim.
- (la feminin) scrisoare nesemnată.
- Lucrare anonimă.
Sinonime
- 1: necunoscut, neidentificat, neştiut
- 2: nesemnat
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
cel care nu-şi indică numele
Adjectiv
| Declinarea adjectivului anonim |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | anonim | anonimi |
| Feminin | anonimă | anonime |
| Neutru | anonim | anonime |
- (despre un text, o operă) al cărui autor nu este cunoscut.
- (fig.) care rămâne neştiut, necunoscut; fără personalitate.
Cuvinte compuse
- Societate (anonimă) pe acţiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acţionari.
Traduceri
fără nume
Referinţe
turcă
(Türkçe)
Etimologie
Pronunţie
Adjectiv
anonim
