anrocament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză enrochement (după rocă).

Pronunție

  • AFI: /an.ro.ka'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
anrocament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ anrocament anrocamente
Articulat anrocamentul anrocamentele
Genitiv-Dativ anrocamentului anrocamentelor
Vocativ anrocamentule anrocamentelor
  1. îngrămădire de bolovani, de piatră, de beton etc., care formează platforme de întărire, diguri etc.


Traduceri

Referințe