anta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : -anta, antă

română

Etimologie

Din antă.

Pronunție


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru antă.





engleză

(English)

Etimologie

Din latină anta.

Pronunție

  • AFI: /ˈæntə/


Substantiv

anta, pl. antae

  1. (arhit.) antă

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină anta.

Pronunție


Substantiv

anta f., ante pl.

  1. (constr.) oblon
  2. (p. ext.) ușă mică, ușiță, ușuliță, ușuță, uscioară (unei mobile)
  3. (arhit.) antă

Cuvinte derivate


Substantiv

anta m.pl.

  1. (numai la pl.) anii patruzeci

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină anta.

Pronunție

  • AFI: /'ɐ̃.tɐ/


Substantiv

anta f., antas pl.

  1. (arhit.) antă

Cuvinte derivate

Etimologie

De origine arabă.

  1. (zool.) tapir
  2. (reg., în Brazilia, fig.) idiot, imbecil, cretin, prost
    Você é uma anta!

Sinonime

Referințe





siciliană

(sicilianu)

Variante

Etimologie

Probabil din latină anta.

Pronunție


Substantiv

anta f.

  1. (constr.) toc de ușă

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție


Substantiv

anta f., antas pl.

  1. tapir (mamifer)
  2. (zool.) elan

Sinonime

Etimologie

Din latină anta.

Substantiv

  1. menhir
  2. (arhit.) antă

Sinonime

Referințe





suedeză

(svenska)

Variante

Etimologie

După germană annehmen, confer daneză antage.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
anta
Activ Pasiv
Infinitiv anta antas
Prezent antar antas
Perfect antog antogs
Supin antagit antagits
Imperativ anta
Participiu
Prezent antagande, antagandes
Perfect antagen
  1. a presupune
  2. a accepta

Sinonime

Cuvinte derivate