antagonic
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. antagonique.
Pronunţie
- AFI: /an.ta'go.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului antagonic |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | antagonic | antagonici |
| Feminin | antagonică | antagonice |
| Neutru | antagonic | antagonice |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Contradicţie antagonică = contradicţie care constituie conţinutul procesului de dezvoltare şi care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Cuvinte apropiate
Traduceri
opus ireductibil, în antagonism
|
|
