antagonic
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. antagonique.
Pronunție
- AFI: /an.ta'go.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului antagonic |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | antagonic | antagonici |
| Feminin | antagonică | antagonice |
| Neutru | antagonic | antagonice |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Contradicție antagonică = contradicție care constituie conținutul procesului de dezvoltare și care nu se rezolvă decât prin distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Cuvinte apropiate
Traduceri
opus ireductibil, în antagonism
|
|