antagonism

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză antagonisme < latină antagonismus.

Pronunție

  • AFI: /an.ta.go'nism/


Substantiv


Declinarea substantivului
antagonism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ antagonism antagonisme
Articulat antagonismul antagonismele
Dativ-Genitiv antagonismului antagonismelor
Vocativ ' '
  1. opoziție, rivalitate, luptă între două forțe contrare; opoziție de idei sau de atitudini.
  2. (fiziol.) activitate a organelor care au funcții opuse.

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din greacă antică ἀνταγωνιστής (antagonistís) < ἀνταγωνίζεσθαι (antagonízesthai).

Pronunție

  • AFI: /æn'tægəˌnɪzəm/


Substantiv

antagonism, pl. antagonisms

  1. antagonism
    The longstanding antagonism is manifested in frequent scuffles and shouting matches.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din greacă antică ἀνταγωνιστής (antagonistís) < ἀνταγωνίζεσθαι (antagonízesthai), prin franceză antagonisme sau engleză antagonism.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
antagonism
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ antagonism antagonismen antagonismer antagonismerna
Genitiv antagonisms antagonismens antagonismers antagonismernas
  1. antagonism

Cuvinte apropiate

Referințe