anticipa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză anticiper < latină anticipare.

Pronunție

  • AFI: /an.ti.ʧi'pa/


Verb


Conjugarea verbului
anticipa
Infinitiv a anticipa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
anticipez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să anticipeze
Participiu anticipat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată) sau înaintea timpului cuvenit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe