anvergură
română
Etimologie
Din franceză envergure
Pronunție
- AFI: /an.ver'gu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anvergură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anvergură | anverguri |
| Articulat | anvergura | anvergurile |
| Genitiv-Dativ | anvergurii | anvergurilor |
| Vocativ | anverguro | anvergurilor |
- desfășurare, întindere
- distanță între extremitățile aripilor unui avion; distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac
Sinonime
Expresii
Locuțiuni
- (Loc. adj.) De mare anvergură = pe plan mare; vast, atotcuprinzător