apăra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină apparare (= „a pregăti, a dispune”).

Pronunție

  • AFI: /a.pəˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) apăra
Infinitiv a (se) apăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) apăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) apere
Participiu apărat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile.
    Să-i apere de primejdie.
  2. a păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă.
    A apăra multă vreme cetatea.
  3. (v.refl.) a se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile.
    Se apără împotriva dușmanului.
  4. a pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti.
  5. a susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției.
  6. (v.refl.) a aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit.
    L-a apărat în proces.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe