apărea

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină apparere (după părea).

Pronunție

  • AFI: /a.pə're̯a/


Verb


Conjugarea verbului
apărea
Infinitiv a apărea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
apar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să apară
Participiu apărut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
    Nu apare cu săptămânile la bibliotecă.
  2. a se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
    Atunci a apărut și el.
  3. (despre publicații) a ieși de sub tipar.
    A apărut un nou dicționar.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe