aplauze

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină applausus, italiană applauso.

Pronunție

  • AFI: /a'pla.u.ze/


Substantiv


Declinarea substantivului
invariabil
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ invariabil aplauze
Articulat invariabil aplauzele
Genitiv-Dativ invariabil aplauzelor
Vocativ invariabil aplauzelor
  1. bătăi repetate din palme în semn de mulțumire, de aprobare, de admirație; aplaudări.


Traduceri

Referințe