apleca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină applĭcāre .

Pronunție

  • AFI: /a.ple'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) apleca
Infinitiv a (se) apleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) aplec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) aplece
Participiu aplecat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; (fig.) a (se) supune.
    Crengile se apleacă de rod.
  2. (v.tranz.) (pop.) a alăpta.
  3. (v.refl.) (fig.) a simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A i se apleca = a căpăta o indigestie; a-i veni greață


Traduceri

Referințe