aplecare
română
Etimologie
Din a apleca.
Pronunție
- AFI: /a.ple'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului aplecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aplecare | aplecări |
| Articulat | aplecarea | aplecările |
| Genitiv-Dativ | aplecării | aplecărilor |
| Vocativ | aplecare | aplecărilor |
- acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei.
- (fig.) predispoziție, înclinație pentru ceva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online